Byron

Biografie şi Bibliografie

 -
George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron (n. 22 ianuarie 1788, Londra — d. 19 aprilie 1824, Missolonghi, Grecia) este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi romantici englezi, alături de Percy Bysshe Shelley şi John Keats, contemporani ai săi.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale sunt poemele narative Pelerinajul lui Childe Harold şi Don Juan. Cel din urmă a rămas incomplet din pricina morţii poetului.

Faima Lordului Byron se datorează nu numai operei, ci şi vieţii sale, trăită în extravaganţă, cu numeroase poveşti de dragoste, datorii, despărţiri, acuzaţii de incest şi sodomie. El a fost descris de către Lady Caroline Lamb ca „un om nebun, rău şi periculos a-l cunoaşte”. Byron a fost un lider regional al organizaţiei revoluţionare Carbonari din Italia în revolta lor împotriva Austriei şi mai târziu a călătorit pentru a lupta împotriva turcilor în Războiul de independenţă al Greciei, fapt pentru care grecii îl consideră un erou naţional. El a murit din cauza febrei în Missolonghi.

Familia

Tatăl său, căpitanul John „Jack Nebunul” (Mad Jack) Byron a fost fiul vice amiralului John „Vreme Rea” (Foulweather) Byron şi al Sophiei Trevanion. Bunicul său, din partea tatălui, a fost fratele mai mic al celui de-al V-lea Baron Byron cunoscut ca „Lordul Imoral” (The Wicked Lord), descendent al regelui Edward al III-lea al Angliei.

Mama sa, Catherine Gordon, moştenitoare a familiei Gight din Aberdeenshire, Scoţia, a fost fiica lui George Gordon of Gight, descendent al regelui James I al Scoţiei. Acest bunic s-a sinucis în 1779, iar mama lui a fost nevoită să-şi vândă moşiile şi titlul nobiliar pentru a-i plăti datoriile. Byron a fost botezat George Gordon după bunicul său din partea mamei.

Fiica sa legitimă Augusta Ada Byron, ulterior Ada Lovelace, cunoscută matematician britanic, a colaborat cu Charles Babbage la realizarea motorului analitic, predecesorul calculatorului modern.

Biografie

Copil fiind a fost cunoscut ca George Noel Gordon. S-a născut cu o malformaţie a piciorului drept, care i-a cauzat un şchiopătat uşor. Acest handicap şi speranţele deşarte că situaţia se poate remedia i-au făcut viaţa mizerabilă (se presupune că din această cauză ar fi devenit dependent de laudanum).

Părinţii lui s-au despărţit înainte de naşterea sa. Se presupune că John Byron s-ar fi căsătorit cu Catherine din motive materiale, iar când aceasta ar fi rămas fără bani, a părăsit-o.

Byron s-a născut într-o casă pe strada Holles în Londra şi a fost botezat la biserica Sf. Marylebone. La scurt timp după naştere Catherine s-a mutat înapoi în Scoţia crescându-şi fiul în Aberdeen. Aici a urmat cursurile Şcolii de Gramatică de unde se spune că a fost dat afară când s-a aflat că este homosexual.

De asemenea, chiar Byron povestea mai tirziu, că în această perioadă doica lui, May Gray, i-ar fi făcut avansuri sexuale pe când avea doar nouă ani. Această experienţă şi dragostea lui pentru verişoarele sale Mary Duff şi Margaret Parker au pus amprenta în comportamentul său ciudat faţă de femei.

La vârsta de 10 ani (21 mai 1798), Byron a moştenit titlul şi moşiile de la fratele bunicului său „Lordul Imoral” (The Wicked Lord). Devenind astfel al VI-lea baron Byron. Mama sa l-a dus în Anglia, iar băiatul s-a indrăgostit de încăperile misteriose şi întinsele terenuri de la Newstead Abbey, Nottinghamshire, Anglia dăruite familie Byron de către regele Henric al VIII-lea, unde a locuit sporadic, deoarece în perioada adolescenţei această moşie a fost închiriată lordului Grey de Ruthyn.

În august 1799 Byron urmează cursurile „academiei” din Dulwich Grove unde l-a avut profesor pe William Glennie, originar din Aberdeen, până în aprilie 1801. Din 1801 urmează cursurile şcolii Harrow până în iulie 1805. Apoi din octombrie 1805 urmează cursurile Colegiului Trinity din Cambridge.

În perioada studiilor la Cambridge (noiembrie 1806) a publicat primul volum de poezie, încurajat şi ajutat de prietena sa din Southwell, Nottinghamshire, Elisabeth Pigot. Volumul intitulat Piese fugare editat de către Ridge din Newmark, a fost retras rapid de pe rafturile librăriilor şi ars la sfatul reverendului Thomas Beecher, deoarece conţinea versuri mult prea senzuale, în particular poezia „Mariei”.

În iunie1807 publică volumul Ceasuri de trândăvie, în care sunt incluse poezii din volumul anterior alături de lucrări mai recente. Critica defavorabilă apărută pentru acest volum în Edinburgh Review, au condus către prima sa lucrare satirică majoră Barzi englezi şi critici scoţieni, publicată în 1809. Această lucrare, în prima sa ediţie, a stârnit furia anumitor literaţi menţionaţi, încât unii dintre ei l-au provocat pe Byron la duel. Apoi, în ediţiile ulterioare, era considerat onorabil să fi pomenit în această prestigioasă lucrare. În 13 martie 1809 îşi ocupă locul în Camera Lorzilor.

Din 1809 până în 1811, Byron împreună cu prietenul său John Cam Hobhouse a fost plecat în prima călătorie (Grand Tour este un obicei pentru orice tânăr aristocrat englez) prin ţările mediteraneene, trebuind să evite Europa Centrală şi de Vest din cauza războaielor napoleoniene.

Byron şi-a început călătoria în Portugalia, unde a fost încântat de oraşul Sintra pe care l-a descris într-o scrisoare către prietenul său Francis Hodgson drept cel mai frumos loc din lume, iar în Pelerinajul lui Childe Harold l-a descris drept „rai glorios”. Apoi din Spania, prin Gibraltar a călătorit către Malta. Din Malta a navigat spre Grecia acostând la Preveza. A fost şi în Albania, vizitându-l pe Ali Paşa din Ioannina.

În Atena s-a îndrăgostit de o domnişoară de doar 12 ani, Teresa Macri, căreia i-ar fi dedicat un poem (Maid of Athens, ere we part) înainte de plecarea spre Istanbul.

Într-o scrisoare către prietenul Henry Drury declara „că moare din dragoste pentru trei domnişoare la Atena: Teresa, Mariana şi Kattinka”. La întoarcerea din Turcia, în iulie 1810, a stat în casa domnului Macri pentru alte zece zile, iar la un moment dat i-ar fi oferit 500 de lire pentru Teresa, dar oferta i-a fost refuzată.

De asemenea în perioada cât a stat în Atena l-a cunoscut pe Nicolo Giraud, în vârstă de 15 ani, care i-a devenit prieten intim şi de la acesta Byron a învăţat italiana. Urmare a acestei prietenii Byron l-a trimis pe Nicolo la studii la o mănăstire în Malta şi l-a trecut în testamentul său, drept moştenitor a 7000 de lire. Ulterior, această dorinţă testamentară a fost anulată.

În 14 iulie 1811 se reîntoarce în Londra. Are primele contacte cu John Murray, viitorul său editor şi cu Thomas Moore, bunul său prieten de mai târziu. Mama sa moare la Newstead la 1 august, înainte ca Byron să o revadă.

La 27 februarie 1812 rosteşte primul său discurs în Camera Lorzilor, iar în 29 februarie, John Murray îi publică primele două Cânturi din Pelerinajul lui Childe Harold, care îl fac celebru "peste noapte", cum avea să declare Byron mai târziu.

În 1812, Byron are o aventură cu Lady Caroline Lamb, aventură foarte mediatizată bucurându-se de un interes deosebit din partea publicului britanic. Realizând ca această relaţie poate să-i ruineze statutul social, Caroline fiind căsătorită, Byron a pus capăt relaţiei, dar Caroline nu a dorit să accepte acest fapt. A fost foarte afectată emoţional, pierzând atât de mult în greutate, încât Byron, sarcastic, îi scria soacrei Carolinei, Lady Melbourne, că este "bîntuit de un schelet", deoarece Caroline l-a vizitat deseori încercând cu disperare să-l facă să se întoarcă la ea.

În anul 1813 publică primele poeme orientale, Ghiaurul şi Mireasa din Abydos, iar în 1814 publică Corsarul şi Lara. În luna septembrie se logodeşte cu Anne Isabella (Annabella) Milbanke, verişoara Carolinei Lamb.

În decembrie 1813 scrie Melodii ebraice.

Căsătoria cu Annabella Milbanke are loc la 2 ianuarie 1815, iar în martie se stabilesc în Londra. În luna aprilie îl cunoaşte pe Sir Walter Scott. Scrie poemul Asediul Corintului şi apoi Parisina. La 10 decembrie 1815 se naşte fiica sa, Augusta Ada, iar în luna ianuarie 1816 soţia sa îşi vizitează părinţii şi nu se mai întoarce la Byron. La 21 aprilie fiind semnat actul oficial de divorţ.

La patru zile după divorţ, pe 25 aprilie 1816, Byron părăseşte Anglia pentru totdeauna. În Belgia vizitează câmpul de luptă de la Waterloo, apoi călătoreşte în sus pe Rin; îşi petrece vara în Elveţia împreună cu poetul Percy Bysshe Shelley, a soţiei acestuia, Mary Godwin şi a tinerei Claire Clairmont, sora vitregă a lui Mary. Locuind în vila Diodati, lângă Geneva, în vara lui 1816 finalizează Cântul al III-lea din Pelerinajul lui Childe Harold, scrie Prizonierul din Chillon şi începe să lucreze la poemul dramatic Manfred.

La sfârşitul verii Shelley, Mary şi Claire părăsesc Elveţia. Claire poartă, spre Anglia, în pântece un copil rezultat al relaţiei amoroase avute cu Byron.

În octombrie 1816, împreună cu prietenul său John Hobhouse, Byron face o călătorie în Alpi şi apoi în Italia, stabilindu-se la Veneţia.

La 12 ianuarie 1817 Claire Clairmont dă naştere fiicei sale nelegitime, Clara Allegra Byron . Vizitează Florenţa, Roma şi Ferrara. La mănăstirea din San Lorezzo învaţă armeană. În mai vizitează Roma, împreună cu John Hobhouse, impresiile lăsate de ruinele romane se regăsesc în Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold. Scrie Tânguirea lui Tasso şi încheie Manfred. Tot acum scrie Beppo, un poem pe teme veneţiene în ottava rima şi lucrează la Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold.

În februarie 1818 apare Beppo, iar în aprilie Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold. Încheie poemul Mazeppa şi începe să lucreze la poemul satiric de mari proporţii, Don Juan, al cărui prim cânt îl încheie în septembrie.

În vara lui 1818 Claire o trimite pe Clara Allegra la Byron să o crească.

În aprilie 1819 o cunoaşte pe Contesa Teresa Gamba Guiccioli, de care va rămâne legat până la moarte. Îşi petrece toamna la La Mira, unde continuă Don Juan. Primeşte vizita poetului şi prietenului său, Thomas Moore, căruia îi încredinţează memoriile sale. În Italia sunt publicate prime două cânturi din Don Juan.

În anul 1820 locuieşte la Ravenna, în palatul Guiccioli. Continuă Don Juan. Traduce primul Cânt din Morgante Maggiore şi Francesca da Rimini. Încheie Profeţia lui Dante şi scrie drama poetică Marino Faliero, Doge al Veneţiei. Face o vizită familiei Gamba la Filetto şi este implicat în mişcarea revoluţionară a Carbonarilor, împotriva jugului austriac.
Lord Byron pe patul de moarte, pictat de Joseph-Denis Odevaere c.1826 Ulei pe pânză, 166 × 234.5 cm. Muzeul Groeninge, Bruges.

În 1821 Mişcarea Carbonarilor este înfrântă, iar familia Gamba este exilată la Pisa. Izbucneşte războiul de independenţă al Greciei, care îl interesează pe Byron. Scrie Sardanapal, Cei doi Foscari, Cain, Cer şi pământ. În luna august apar Cînturile III, IV şi V din Don Juan. În septembrie scrie Viziunea judecăţii, în noiembrie se duce sa locuiască la Pisa, unde se afla şi Shelley. În decembrie apare Cain.

În 1822 atacul împotriva lui Cain şi Don Juan se înteţeşte în Anglia. Leigh Hunt şi familia sunt găzduiţi în casa lui Byron de la Pisa. Byron pleacă la Genova pentru a se alătura familiei Gamba. În octombrie este publicată Viziunea judecăţii, care sporeşte şi mai mult protestele Angliei la adresa poetului. John Hunt devine noul său editor. Moare fiica sa, Clara Allegra, răpusă de tifos.

În 1823 scrie Epoca de bronz şi Insula. Devine membru al Comitetului grec de la Londra, iar la 14 iulie pleacă spre Grecia împreună cu fratele Teresei Guiccioli, Pietro Gamba. Este primit în Cephalonia ca un adevărat erou. Se îmbolnăveşte grav după o excursie făcută la Ithaca. La 30 decembrie porneşte spre Missolonghi. Sunt publicate Cânturile VI-XIV din Don Juan.

La 4 ianuarie 1824 Byron este primit cu onoruri la Missolonghi. La 22 ianuarie scrie ultima sa poezie Astăzi împlinesc treizeci şi şase de ani. Încearcă să formeze un regiment de artilerie pentru a-l trimite împotriva fortăreţei turceşti de la Lepanto. În martie sunt publicate Cânturile XV şi XVI din Don Juan. La 9 aprilie se îmbolnăveşte grav şi se stinge peste zece zile, sfârşitul fiindu-i grăbit de lipsa de îngrijire medicală competentă. În Grecia sunt organizate funeralii naţionale, care pun capăt pentru un timp operaţiunilor de pe câmpurile de luptă. Poetul este înmormântat la 16 iulie, la Hucknall Torkard Church, în apropiere de Newstead. Cererea prietenilor săi de a fi depus în Colţul poeţilor din Catedrala Westminster este întâmpinată cu refuz.

La 145 de ani de la moartea sa, în mai 1969, după ce acest lucru a fost refuzat de trei ori până atunci, un memorial al lui Byron a fost amplasat în Colţul poeţilor din Catedrala Westminster.

Opera

    * 1806: Piese fugare ("Fugitive Pieces");
    * 1807: Ceasuri de trândăvie ("Hours of Idleness");
    * 1809: Barzi englezi şi critici scoţieni ("English Bards and Scotch Reviewers");
    * 1813: Ghiaurul ("The Giaour");
    * 1813: Mireasa din Abydos ("The Bride of Abydos");
    * 1814: Corsarul ("The Corsair");
    * 1814: Lara ("Lara");
    * 1815: Melodii ebraice ("Hebrew Melodies");
    * 1816: Asediul Corintului ("The Siege of Corinth");
    * 1816: Parisina ("Parisina");
    * 1816: Prizonierul din Chillon ("The Prisoner of Chillon");
    * 1816: Visul ("The Dream");
    * 1816: Prometeu ("Prometheus");
    * 1816: Întuneric ("Darkness");
    * 1817: Manfred ("Manfred");
    * 1817: Tânguirea lui Tasso ("The Lament of Tasso");
    * 1818: Beppo ("Beppo");
    * 1812 - 1818: Pelerinajul lui Childe Harold ("Childe Harold's Pilgrimage");
    * 1819 - 1824: Don Juan ("Don Juan");
    * 1819: Mazeppa ("Mazeppa");
    * 1819: Profeţia lui Dante ("The Prophecy of Dante");
    * 1820: Marino Faliero, Doge al Veneţiei ("Marino Faliero, Doge of Venice");
    * 1821: Sardanapal ("Sardanapalus");
    * 1821: Cei doi Foscari ("The Two Foscari");
    * 1821: Cain ("Cain");
    * 1821: Viziunea Judecăţii ("The Vision of Judgement");
    * 1821: Cer şi pământ ("Heaven and Earth");
    * 1822: Werner ("Werner");
    * 1822: Monstrul transformat ("The Deformed Transformed");
    * 1823: Epoca bronzului ("The Age of Bronze");
    * 1823: Insula ("The Island").

Cărti de Byron

Cartea Teatru de Byron
  1.  Detalii
  2.  Adaugă in coş

  3. Preţ 49.50 RON
Autor Byron

Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON