Dumitru Furtuna

Biografie şi Bibliografie

 -
Dumitru Furtună (26 februarie 1890, Tocileni, judeţul Botoşani - 15 ianuarie 1965, Dorohoi, judeţul Botoşani) este un folclorist. Urmează liceul la Iaşi (1902-1910) şi face studii de teologie la Bucureşti (1910-1914), când audiază şi cursuri ale profesorilor Ovid Densusianu, N. Iorga şi Simion Mehedinţi. Devine preot şi profesor la Dorohoi (1915-1940), rămânând la catedră şi între anii 1940 şi 1950. Editează, între 1923 şi 1928, la Dorohoi, revista de limbă, literatură şi artă populară „Tudor Pamfile". Colaborează la „Adevărul literar şi artistic", „Albina", „Calendarul gospodarilor", „Cuget clar", „Cultura poporului", „Deşteptarea", „Drapelul", „Duminica poporului", „Făt-Frumos", „Fulgerul", „Gazeta Dorohoiului", „Informatorul Dorohoiului", „Izvoraşul", „Junimea literară", „Lumea", „Neamul românesc", „Neamul românesc pentru popor", „Păstorul Tutovei", „Poporul românesc", „Primăvara", „Ramuri", „Revista Societăţii «Tinerimea Română»", „Solia Moldovei", „Suceava", „Vestitorul satelor" şi „Zorile".

Ca şi Artur Gorovei, Tudor Pamfile şi N.I. Dumitraşcu, Furtună este unul dintre cei mai harnici culegători de folclor, afir-mându-se, alături de S. Fl. Marian, ca un bun cunoscător şi colecţionar de tradiţii populare din nordul Moldovei, preocupat deopotrivă de folclorul literar şi muzical, de dans şi costumul popular. Arhiva adunată i-a permis să alcătuiască o substanţială monografie folclorică a nordului Moldovei, din care nu a reuşit să editeze decât patru volume, restul materialelor pierzându-se în timpul celui de-al doilea război mondial. Izvodiri din bătrâni (1912; ediţia a doua, din 1939, primeşte Premiul Academiei Române) conţine unsprezece basme fantastice, tipuri rare fiind Hărălui şi mândruţa lui şi Erghicel Verde-Voinic, toate din localităţile botoşănene Sârbi, Vlăsineşti, Petricani, Bojieni şi Mănăstireni.

Basmele au fost culese de multe ori direct de la informatori, dar Furtună, el însuşi un bun povestitor, amplifică schemele iniţiale, făcând loc pastişelor stilistice după Ion Creangă şi altor influenţe cărturăreşti, în celelalte culegeri de proză populară - Vremuri înţelepte (1913), Cuvinte scumpe (1914), Firicele de iarbă (1914) - domină snoavele, intervenţia culegătorului fiind mai marcată acum, pentru a le da o tentă moralizatoare, didactică. Cântece bătrâneşti din părţile Prutului (1927) conţine 67 de balade, îndeosebi haiduceşti, adunate în jurul anului 1920, când genul începuse să decadă, ceea ce-l îndeamnă pe Furtună să propună editarea unui corpus al cântecelor bătrâneşti „cu tot ce priveşte viaţa şi melodia lor".

Culegere unitară, realizată în 1915 şi axată pe un singur gen, Pluguşorul la români, apărută postum în volumul Izvodiri din bătrâni (1973), cuprinde 62 de piese reprezentând atât tipul arhaic, foarte amplu (400 de versuri), cât şi formele moderne, abreviate (30 de versuri). Furtună a militat pentru organizarea breslei folcloriştilor şi pentru înfiinţarea unor catedre de folclor în şcolile normale. „Prin exemplul său şi prin îndemnul cultivat cu asiduitate printre elevii săi de la Seminarul din Dorohoi, Furtună a realizat cea mai de seamă operă folclorică dintre toţi preoţii moldoveni, fiind depăşit numai de bucovineanul Marian. Datorită lui, Moldova de Sus, îndeosebi Dorohoiul, a intrat în patrimoniul folcloric naţional cu repertoriul său epic" (Ovidiu Bârlea).

Opera literară

• Chesarie, episcopul Buzăului. Viaţa şi meritele sale, Bucureşti, 1913;
• Două catehisme ale monahului Neofit, Bucureşti, 1914;
• Cuvinte şi mărturii despre Ion Creangă, Bucureşti, 1915; ediţie îngrijită şi prefaţă de Gheorghe Macarie şi Manuela Macarie, Iaşi, 1990;
• Preoţimea românească în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 1915;
• Pentru ridicarea culturală a unei biserici, Dorohoi, 1918.

Culegeri

• Izvodiri din bătrâni. Poveşti din poporul satelor, Vălenii de Munte, 1912; ediţia II, Bucureşti, 1939;
• Vremuri înţelepte. Povestiri şi legende româneşti, Bucureşti, 1913;
• Cuvinte scumpe. Taclale, povestiri şi legende româneşti, Bucureşti, 1914;
• Firicele de iarbă. Povestiri şi legende româneşti, Bucureşti, 1914;
• Cântece bătrâneşti din părţile Prutului, introducerea editorului, Bucureşti, 1927;
• Izvodiri din bătrâni, ediţie îngrijită şi prefaţă de Gheorghe Macarie, Bucureşti, 1973.
 

Cărti de Dumitru Furtuna


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON