Ionel Teodoreanu

Biografie şi Bibliografie

 -
Ionel Teodoreanu (n. 6 ianuarie 1897, Iaşi - d.3 februarie 1954, Bucureşti) este un romancier şi avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei şi adolescenţei.

S-a născut în Iaşi la 6 ianuarie 1897, în casa părinţilor săi de pe strada Ştefan cel Mare. Este cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu şi al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. Bunicii sunt, dinspre tată, Alexandru Teodoreanu (magistrat) şi Elencu Teodoreanu, iar dinspre mamă, Gavriil Musicescu (director al conservatorului şi conducătorul corului mitropoliei) şi Ştefania Musicescu. I-a avut ca fraţi pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) şi Laurenţiu Teodreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918. Primii doi ani de şcoală primară (1904-1906) îi urmează la şcoala primară germană Pitar-Moş din Bucureşti, după care revine la Iaşi. Între 1908 şi 1912 este elev al Liceului Internat din Iaşi (astăzi Colegiul Naţional Costache Negruzzi). Clasele superioare a V-a şi a VI-a de liceu le continuă la Liceul Internat, după care se transferă la Liceul Naţional (astăzi Colgeiul Naţional), urmând clasele a VII-a şi a VIII-a, secţia modernă, pe care le absolvă în 1916. Spre sfârşitul anului 1918, tânărul Ionel Teodoreanu o întâlneşte pe viitoarea sa soţie, Maria Ştefana Lupaşcu, Lily. S-au cunoscut la Iaşi, în împrejurările tulburi ale refugiului, prin intermediul fiicelor lui Delavrancea, cu care tînăra Lily este rudă apropiată. La rândul lor, fiicele lui Delavrancea frecventează aceleaşi medii ieşene pe care le frecventează şi familia Teodoreanu, dată fiind, între altele, şi pasiunea pentru muzică a Cellei Delavrancea, cât şi a Sofiei Teodoreanu, mama viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri se produce pe terenul comun al pasiunii pentru literatură, pasiune concretizată atât în setea de lectură, cât şi în înclinaţia pentru scris. La doi ani după terminarea liceului, Ionel Teodoreanu promovează, în trei sesiuni consecutive, toate examenele din cei trei ani de studii ai Facultăţii de Drept de la Universitatea din Iaşi. În 1920 i se eliberează diploma de licenţiat în drept, în baza examenului pe care îl trece cu deosebit succes. În acelaşi an se căsătoreşte cu Ştefana Lupaşcu (scriitoarea Ştefana Velisar Teodoreanu), ceremonia având loc în casa familiei Teodoreanu, de pe strada Kogălniceanu, în Iaşi. Un an mai târziu, la 3 februarie 1921 se nasc cei doi fii gemeni, Ştefan şi Osvald. Ionel Teodoreanu a murit la 3 februarie 1954, la vârsta de 57 de ani, în Bucureşti.

Activitatea literară

Debutează în revista Însemnări literare în 1919 cu „Jucării pentru Lily”. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele „Uliţa copilăriei” (1923). Este legat, ca şi fratele sau Păstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul Viaţa Românească, tutelat de Garabet Ibrăileanu. Prima descoperire a noului scriitor în mediul literar ieşean aparţine lui Demostene Botez. Pe acesta, Ionel Teodoreanu îl cunoştea încă din anii de liceu. Fiind unul din animatorii Însemnărilor literare – de sub conducerea directă a lui Mihail Sadoveanu şi George Topârceanu – şi deja colaborator al lui Garabet Ibră-ileanu, Demostene Botez prezintă pe mai tânărul său prieten marelui critic. Tenacitatea lui Garabet Ibrăileanu de a susţine pe Ionel Teodoreanu, în care vedea un membru al grupării de la Viaţa Românească cu drepturi egale faţă de ceilalţi, se sprijinea nu atât pe valoarea intrinsecă acordată „Jucăriilor pentru Lily”, cât pe speranţele mari pe care şi le pune în viitorul artistic al protejatului său. Speranţele criticului nu sunt înşelate, şi încă din primul an al noii ei apariţii Viaţa românească începe sa aibă în Ionel Teodoreanu pe unul dintre colaboratorii ei tot mai activi şi mai de valoare. Anii 1920, 1921, 1922 si 1923 nu sunt deosebit de productivi, căci în acest răstimp scriitorul publică destul de puţin: povestirile ce vor intra în volumul „Uliţa copilăriei” şi alte câteva ce nu vor rămâne decât în paginile revistei Viaţa românească, la care se adaugă traducerea articolului „Amintiri despre Tolstoi” al lui Maxim Gorki. Începând cu anul 1924 însă, Ionel Teodoreanu începe lucrul la trilogia „La Medeleni”, publicând succesiv în revista Viaţa românească, până în anul 1928, părţi ale celor trei volume ce compun acest roman. Critica a subliniat prospeţimea condeiului său în evocarea copilăriei şi a adolescenţei exuberante. Criticul literar George Călinescu îi ironiza stilul încărcat, uşor baroc, poreclindu-l "Metaforel" şi îi desfiinţează în „Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent” cele trei romane ale ciclului „La Medeleni”. Călinescu creează chiar şi un verb pentru a desemna stilul lui Teodoreanu, a "medeleniza". Presărând cele trei părţi ale cărţii cu întâmplări din propria viaţă, se pierde subtil în analiza sufletului omenesc. Creează câteva tipuri memorabile de fete (Olguţa, Monica) (vezi studiul lui Garabet Ibrăileanu).

În ciuda ironiilor lui Călinescu putem spune că romanul emană viaţă, învăluindu-şi cititorii într-un voal al poeziei sufletului adolescentin. La doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu era deja un nume cunoscut al generaţiei interbelice, un scriitor consacrat, având deja în palmaresul său literar trei volume de largă circulaţie, ce-l impun atât în faţa publicului cât şi a criticii, în ciuda unor rezerve ale celei din urmă. Trilogia „La Medeleni” a adus creatorului ei unul dintre cele mai neobişnuite succese, atât de public, cât şi de librărie, din câte a cunoscut vreodată un scriitor român. Apariţia acestui roman este momentul cel mai de seamă din ansamblul biografiei scriitoriceşti a lui Ionel Teodoreanu, el intrând sub tutela tiranică a primelor sale scrieri. De acum încolo, el va avea de purtat această povară a gloriei timpurii, aşteptările criticii şi ale publicului fiind mult mai mari. Chestiunea adecvării viziunii stilistice la problematica particulară a romanului va fi obsedantă pe întregul parcurs al activităţii scriitorului. „Tirania” stilului „medelenist” va fi pentru unii de-a dreptul neîndurătoare, iar alte maniere, unele în viziunea criticii cu totul facile, îl vor urmări şi ele pe Ionel Teodoreanu, ca o fatalitate. În decursul anilor ce urmează după încheierea ciclului medelenist, vitrinele librăriilor vor beneficia de prezenţa permanentă a scriitorului ieşean. Numeroasele ediţii ale Medelenilor vor fi însoţite de noi şi noi titluri, romane în primul rând, dar şi cărţi de amintiri şi memorialistică. Împărţindu-şi timpul între baroul avocăţesc (după Delavrancea, se pare că Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seamă avocat-scriitor din câţi am avut) şi masa de scris, Ionel Teodoreanu va elabora, până prin 1947, aproape în fiecare an câte un volum, vizibilă fiind ambiţia sa de a depăşi tutela exercitată de propria sa capodoperă, romanul „La Medeleni”. Puţin cunoscut este faptul că, neîntrerupându-şi activitatea de avocat şi scriind în această perioadă două ample romane ( „Fata din Zlataust” si „Golia”), ambele în câte două volume, între 1930 – 1933, Ionel Teodoreanu deţine postul de director al Teatrului Naţional din Iaşi. Este singura funcţie oficială pe care o are de-a lungul vieţii. Perioada directoratului lui Ionel Teodoreanu rămâne un moment distinct, prin calitatea sa ridicată, în istoria Teatrului Naţional. Conştiinciozitatea exemplară şi pasiunea nedezminţită, dublată de o remarcabilă competenţă, caracterizează în cel mai înalt grad persoana tânărului director. Tentativele sale de emancipare, convertite în opere de distinctă originalitate sunt primite cu entuziasm de cititori. Prin compensaţie faţă de duritatea şi prozaismul vieţii de după primul război mondial, anumite categorii de cititori se abandonează spiritului tumultos, vital, dar şi traversată de marile nostalgii ale adolescenţei pierdute. Pană la plecarea sa definitivă la Bucureşti (1938), Ionel Teodoreanu a scris aproape anual un roman, unele considerate inconsistente, fiind respinse de critică („Crăciunul de la Silvestri”, 1934, „Secretul Anei Florentin”, 1937), iar altele, scrise fie sub semnul unei fericite inspiraţii lirice („Lorelei”, 1935), fie sub acela al unor ambiţioase tentative de înnoire („Arca lui Noe”, 1936). Ionel Teodoreanu este considerat un minunat evocator al vieţii şi gândirii copiilor şi adolescenţilor, dar Garabet Ibrăileanu îl numea pe drept „sciitorul unei generaţii” (scriitorul generaţiei sale).

Ionel Teodoreanu este şi evocatorul oraşului Iaşi, oraş în care s-a născut şi a trăit până în anul 1938. Acţiunea a aproape fiecărui roman se desfăşoară în „dulce Târgul Ieşului” (aşa cum a fost numit de autor) sau este măcar amintit. Deşi unul din cei mai fanatici îndrăgostiţi de bătrânul oraş moldovean, un paradoxal antiieşenism se afirmă încă din perioada Medelenilor, pentru ca în romanul „Bal mascat” fenomenul să ia forma programatică a unui rechizitoriu. Aceste sentimente dar şi mutarea Vieţii româneşti la Bucureşti, plecarea pe rând a celei mai mari părţi din mebrii grupării tot aici şi dureroasa moarte a lui Garabet Ibrăileanu, la care se adaugă sfârşitul tatălui său, Osvald Teodoreanu în 1937, deci toate acestea vor contribui la decizia de a părăsi Iaşul în favoarea Bucureştiului. La Bucureşti îşi continuă fireşte atât activitatea literară, cât şi pe cea de avocat. Odată cu stabilirea în Bucureşti, însăşi propria biografie ieşeană devine sursa de inspiraţie pentru una din direcţiile cele mai interesante ale operei lui Ionel Teodoreanu: memorialistica. Începutul este făcut de volumul „În casa bunicilor” (1938), spre a fi continuat de „Masa umbrelor” (1941) şi de „Întoarcerea în timp” (1946). Scrierile ce urmează în această perioadă nu contrazic în esenţă structurile permanente ale personalităţii sale. Din perspectiva biografiei artistice nu se poate vorbi de o perioadă bucureşteană, după cea ieşeană. Este adevărat că unele din romanele acestor ani, fie în întregul lor („Hai Diridam” şi „La porţile nopţii”, 1946, „Zdrulă şi Puhă”, 1948), fie fragmentar („Tudor Ceaur Alcaz”, 1940 – 1942), vădesc o accentuată preocupare de înnoire tematică, de abordare a tipologiilor şi de creionare a cadrului de loc si timp, ce trimit direct la resursele oferite de imaginea existenţială a capitalei. În ciuda unor vehemente contestaţii ale criticii, scriitorul îşi urmează cu aceeaşi fidelitate propriul destin artistic, fiind şi acum tot atât de productiv. Notorietatea sa publică nu suferă cu nimic, iar consacrarea sa „oficială” prin introducera în manualele şcolare, în antologii şi culegeri, după cum şi prin unele transpuneri în alte limbi, continuă netulburată. Prieteniile literare mai vechi sau mai noi se continuă şi ele, fiind apropiat de Sadoveanu, Arghezi, Al. A. Philippide, Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Ion Pillat, Demostene Botez, Perpessicius, Tonitza etc. Din marele număr de romane pe care prozatorul le publică între 1939 şi 1948, singurul care se detaşează prin reala sa valoare este „Prăvale Baba” (1939), acesta împreună cu cele trei cărţi de amintiri şi volumul de poeme postume „La porţile nopţii” (după romanul cu acelaşi titlu) încheind în chip fericit traiectoria sinuoasă a creaţiei lui Ionel Teodoreanu. Din păcate, în anii în care a mai trăit după cel de-al doilea război mondial, scriitorul nu s-a mai făcut remarcat prin alte tentative de roman.

Întrebat ce prozatori din generaţia ivită după cel dintâi război mondial i-au reţinut atenţia, Liviu Rebreanu menţiona printre primii, pe Ionel Teodoreanu, căruia îi transmit salutul si mulţumirea mea pentru toate paginile pe care le-a scris si pe care le-am citit cu atât mai mare plăcere cu cât eu nu le-aş fi putut scrie niciodată. (Felix Aderca, Mărturia unei generatii, Editura Ciornei, Bucureşti 1929)

Romane publicate

    * La Medeleni, 1924-1928
    * Bal mascat, 1929
    * Fata din Zlataust, 1931
    * Golia, 1931
    * Turnul Milenei, 1931
    * Crăciunul de la Silvestri, 1934
    * Lorelei, 1934
    * Arca lui Noe, 1936
    * Secretul Anei Florentin, 1937
    * Fundacul Varlaamului, 1938
    * Prăvale Baba, 1939
    * Ce-a vazut Ilie Pânişoară, 1940
    * Tudor Ceaur Alcaz, vol. I-IV, 1940-1943
    * Hai-Diridam, 1945
    * La porţile nopţii, 1946
    * Zdrulă şi Puhă, 1948

Scrieri cu caracter memorialistic

    * Uliţa copilăriei
    * În casa bunicilor
    * Întoarcerea în timp
    * Masa umbrelor
    * Motanul bunicii

Cărti de Ionel Teodoreanu


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON