Mircea Palaghiu

Biografie şi Bibliografie

 -
Mircea Palaghiu (22 iunie 1932, Andrieşeni, judeţul Iaşi - 1 octombrie 1978, Bucureşti) este un prozator. Este fiul Emiliei şi al lui Mihai Palaghiu. Absolvent al unei şcoli tehnice de drumuri şi poduri la Iaşi, termină Facultatea de Filologie la Bucureşti, în 1960. Func­ţionează ca profesor în satul Homorâciu, judeţul Prahova. Primele schiţe îi apar în „Neuer Weg" (1960). După mărturia târzie a lui Dieter Schlesak, din pricina prozelor sale satirice devine indezirabil pentru regim, este arestat şi suferă o con­damnare de 7 ani. Marcat de această experienţă, se sinucide. Prozator pe deplin stăpân pe procedeele comice, Palaghiu izbuteşte să creeze o foarte personală „saga" umoristică.

În Orbit de prea multă dragoste (1972), prima sa carte, personajele sunt membrii familiei Mirmidon: capul familiei, personaj-narator în mai multe proze, Florentina, soţia sa, Marius, fiul cel mare. Lor li se vor adăuga în cărţile următoare Alexandru şi Constantin, băieţii mai mici. Zece texte independente alcătuiesc o carte inedită, vădind un parodist superior. Calităţile şi defectele protagoniştilor sunt dozate cu abilitate, într-o urbe unde stereotipiile, conclavurile „intelectuale" sunt esenţiale, aerul savant al motivaţiilor înconjoară întâmplări banale sau, în chipul cel mai firesc, situaţii neverosimile, cu valoare simbolică. Spre exemplu, membrii familiei Mirmidon şi vecinii lor se întrec în construirea, pe acoperişul caselor, a câte unui turn cât mai impozant.

În proza titulară din Eram fericit în noaptea cu lună (1974), comicul ia naştere din întorsăturile neaşteptate pe care autorul ştie să le dea unor împrejurări cărora logica receptorului le prevede un alt traseu. Venind să ceară nişte bani unui prieten pe care îl salvase odată de la moarte şi fiind informat de soţia acestuia despre iminenţa unui refuz, Mirmidon începe - sub „pretextul" de a-şi ajuta prietenul să scape de grija bunurilor sale materiale - să îi încarce într-un camion toate obiectele de valoare. În momentul în care stăpânul casei năvăleşte înăuntru - o nouă întorsătură în atitudinea personajului - tâlharul pare bucuros de reîntâlnire, dar se trezeşte bătut şi fugărit de fostul amic şi de consătenii acestuia.

Romanul Sublima Sora Camelia (1975) este în acelaşi timp o utopie şi un imn dedicat frumuseţii sufletului omenesc, căci abia în finalul naraţiunii se înţelege că povestea de dragoste a lui Marius Mirmidon, profesor în satul Măgura, cu învăţătoarea Sora Camelia este doar rodul fanteziei celui dintâi.

În Arhipelagul Alexandru (1976), scriitorul dovedeşte resurse pentru romanul dedicat adolescenţilor, urmărind procesul dificil al trecerii de la copilărie la maturitate, în condiţiile dezbinării familiale şi ale nefericirilor provocate de contactul cu mediul în care protagonistul trăieşte. O revenire la stilistica fantezistă şi la comicul amar se produce în La revedere, Cassiopeea! (1980), scriere romanescă apărută postum.

Opera

• Orbit de prea multă dragoste, Bucureşti, 1972;
• Eram fericit în noaptea cu lună, Bucureşti, 1974;
• Sublima Sora Camelia, Bucureşti, 1975;
• Arhipelagul Alexandru, Bucureşti, 1976;
• Petrecere la Mirmidon, Bucureşti, 1979;
• La revedere, Cassiopeea!, Bucureşti, 1980.
 
 

Cărti de Mircea Palaghiu


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON