Terentiu

Biografie şi Bibliografie

 -
Publius Terentius Afer (n. 195/185 î.Hr. – d. 159 î.Hr.), cunoscut în special ca Terenţiu, a fost un dramaturg latin din timpul Republicii Romane. Numele Afer înseamnă „africanul”, poetul fiind născut în Cartagina, în nordul Africii.[1]  A fost sclav, iar numele de Terenţiu l-a primit de la stăpânul şi eliberatorul său. Comediile sale s-au jucat pentru prima data prin jurul anilor 170 – 160 î.Hr., iar el a murit de tânăr, cel mai probabil în Grecia sau în drumul de întoarcere spre Roma.

Viaţa

Biografia lui Terenţiu nu prezintă prea multe lacune iar asta se datorează unei lucrări scrise de Suetoniu. El ne descrie chiar şi fizicul comediografului: „era de statura mijlocie, cu trup delicat, intunecat la piele.” Nu se cunoaste cu certitudine anul naşterii, însă se presupune a fi in perioada 195 î.Hr. - 185 î.Hr. - Aelius Donatus, în lucrarea sa incompletă Commentum Terenti, consideră că 185 î.Hr. ar fi anul naşterii lui Terenţiu. Pe de altă parte, Fenestella precizează că Terenţiu s-ar fi născut cu 10 ani mai devreme, adică în 195 î.Hr. Se presupune că acesta fusese luat ca sclav de catre cartaginezi şi vândut de ei romanilor. Reminiscenţe ale frustrărilor, încercate în copilarie, pot fi întrezărite în opera lui Terenţiu.

La Roma, Terentiu ajunge în posesia senatorului Terentius Lucanus, care-i da o educaţie aleasă, impresionat fiind de inteligenţa adolescentului. Ulterior îl eliberează. Aşadar, copilăria şi adolescenţa lui Terenţiu au fost marcate nu numai de frustrări, ci şi de grija stăpânului pentru formarea lui. După ce adoptă, cum era de altfel şi firesc, prenumele şi numele gentilic al fostului său stăpân, Terenţiu, care între timp ajunge să posede o grădină lângă Roma, începe să frecventeze cercul Scipionilor. S-a decis totuşi să scrie teatru comic, atât pentru a răspunde unei mode încă răspândite, cât şi ca să dea curs înclinaţiei sale spre umor. Şi-a scris comediile între anii 166 - 160 î.Hr. În 160 î.Hr. sau 159 î.Hr. pleacă în Grecia, într-o călătorie de studii. Moare însă pe drum răpus de o boală sau într-un naufragiu.

Opera

Creaţia lui Terenţiu a reprezentat, alături de cea a lui Plaut, apogeul comediei latine. Modelele greceşti şi profilul roman se află într-o inspirată sinteză în opera lui Terenţiu, care pledează pentru echilibru, sinceritate, pentru seninătatea vieţii simple. Ca şi în comediile plautine, în comediile sale apar, într-o Atenă conventională, aceleaşi tipuri umane: bătrânul ursuz şi avar, tânărul îndrăgostit, curtezana, soldatul infatuat şi, bineînţeles, sclavul iscusit, încurcătorul şi descurcătorul tuturor iţelor, dar aceste tipuri poartă o amprentă puternic terenţiană, prin modul lax şi nuanţat în care sunt concepute. Dincolo de tipuri, personajele au o viaţă interioară, au resurse care se reveleaza pe parcursul acţiunii, stridenţele (atât de gustate şi una dintre sursele obişnuite ale comicului) se estompează în cea mai mare parte.

În scrierile sale, Terenţiu se adresează publicului aristocrat, comediile sale au o construcţie logică şi armonioasă, o fineţe în zugrăvirea caracterelor, o pasiune a nuanţelor, o înclinaţie spre sentimentalism; dar satira socială e ca inexistentă, tabloul vieţii, timpul e restrâns şi palid, comicul său e fără vigoare, iar limbajul n-are savoarea limbii populare.

S-au păstrat şase comedii, concepute într-un foarte scurt timp (166 - 160): Fata din Andros (Andria), Soacra (Hercyra), Cel ce se pedepseşte singur (Heautontimorumenos), Eunucul (Eunuchus), Formio (Phormio), Fraţii (Adelphoe).

„Fraţii” (Adelphoe)

Doi fraţi, Eschin şi Ctesifon, sunt despărţiţi, Eschin fiind adoptat de unchiul său, Micio. Eschin este crescut la oraş de un unchi lipsit de prejudecăţi în ceea ce priveşte avântul tinereţii. Celălalt frate, Ctesifon, este crescut la ţară de părintele său, Demea, ciufut şi aspru. Ctesifon se îndrăgosteşte de o sclavă, pe care fratele de la oraş o răpeşte de la stăpânul ei, Sannio, pentru a înlesni iubirea. Numai că Eschin, care o iubeşte pe tânara şi onesta Pamfilia, urmând să aiba şi un copil de la ea, e compromis de această răpire, deoarece se crede că a răpit-o pe fată pentru el. Micio, cu înţelepciune şi mobilitate, cerceteaza faptele, descoperă adevărul şi, după mustrări blânde, hotărăşte căsătoria lui Eschin cu Pamfila.

Cărti de Terentiu

Cartea Fratii
  1.  Detalii
  2.  Adaugă in coş

  3. Preţ 20.00 RON
Autor Terentiu

Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON